Se stie ca pestii pasnici mari se prind aproape
exclusiv cu lanseta, cu plumb greu sau momitor incarcat cu nada, pe fundul
apei. Partide deosebit de atractive se pot face insa si la pluta, daca
respectam cateva reguli de baza. Oricum, trebuie sa recunoastem ca pescuitul la
pluta este mult mai spectaculos decat cel cu lanseta, in mare parte datorita
faptului ca pescarul va sesiza toate fazele muscaturii din miscarile pe care le
descrie pluta. Urmarirea atenta a plutei necesita cu siguranta un efort cu mult
mai mare decat asteptarea ca clopotelul de la lanseta de fund sa sune,
semnalizand o eventuala muscatura. Insa tocmai acest lucru face pescuitul la
pluta pasionant. Pestii pasnici mari stau de obicei la o distanta apreciabila
de mal, deci putem exclude din start pescuitul lor cu vergi fixe de 4, 5 metri.
Metodele de pescuit cele mai eficiente sunt: pescuitul cu varga rubesiana(ce
atinge lungimi considerabile, de 14 metri sau chiar mai mult), si pescuitul in
stil sheffield (folosindu-se o lanseta de calitate in jur de 4 metri lungime).
Pescuitul la rubesiana este foarte eficace la pestii pasnici mari, acesta fiind
de fapt scopul pe care il urmaresc fabricantii de vergi rubesiene. Elasticul
interior al rubesienei sustine greutati diferite, in cazul pestilor cu adevarat
mari folosindu-se doua sau chiar trei elastice impletite. Principalul avantaj
al acestui stil de pescuit consta in aceea ca montura este lansata cu precizie
maxima in aceeasi zona, nadita abundent in prealabil. Distanta de pescuit este
practic egala cu lungimea vergii, ceeea ce uneori este insuficient pentru a
ajunge la locurile mai adanci, preferate de pestii mari. Pescuitul la sheffield
are cateva puncte forte care uneori il fac mai eficient decat pescuitul la
rubesiana. In primul rand, acest stil de pescuit permite lansari foarte lungi
de pe mal, uneori la 30 metri. In lacurile mari si adanci, pestii respectabili
ezita adesea sa se apropie prea mult de mal, si dintre stilurile de pescuit la
pluta numai sheffield-ul permite lansarea momelii acolo unde circula pestii
mari. Un alt avantaj este acela ca, vara sau toamna tarziu, o zi de pescuit la
rubesiana poate fi foarte obositoare, fie din cauza temperaturii si necesitatii
pescarului de a sta nemiscat, fie din cauza vantului. Confortul este absolut
pentru pescarul de sheffield, iar pe de alta parte, in lacurile de baraj,
adesea bogate in exemplare mari, numai pluta culisanta care se foloseste in
stilul sheffield va face capturile posibile. Pentru a mentine momeala pe fundul
apei, si in acelasi timp pentru a nu afecta sensibilitatea liniei de pescuit,
este necesara o struna de cel putin 30 centimetri. In cazul pescuitului la
sheffield, este neaparat necesara folosirea unei plute cu corpul ingrosat si
antena lunga, care este foarte putin influentata de valuri. In afara grupului
de plumbi principali, este recomandabil sa existe si plumbi intermediari, care
sa poata fi eventual coborati langa ultimul plumb dinspre carlig, daca acesta
nu este suficient pentru a imobiliza struna pe fund (pentru ca aici isi cauta
hrana crapul, platica, babusca mare, linul). Exemplarele mari de pesti pasnici
fiind foarte banuitoare si precaute, nici o miscare a liniei nu trebuie sa le
trezeasca neincredere fata de momeala. Astfel, un comportament prea putin
natural al momelii, de pilda miscarea acesteia pe fundul apei, starnind
norisori de mal, nu are decat darul de a speria pestii. In afara unor cazuri
speciale, legate de cautarea unor strate de apa cu temperaturi ideale sau
datorita unei nadiri abundente de suprafata, pestii pasnici mari se hranesc pe
fundul apei, cautand in mal diverse larve. De aici necesitatea lasarii strunei
pe fundul apei. Imobilitatea perfecta a liniei, mai ales in conditii de vant
puternic sau curenti de fund rapizi, este mai mult decit necesara. Pentru
aceasta este necesara stationarea pe fund a mai multor plumbi. Nadirea
abundenta inaintea partidei de pescuit este poate cel mai important factor de
care trebuie tinut cont in abordarea unei partide de pescuit la pestii mari. Cu
cit granulatia nadei este mai mare, cu atat aceasta va interesa pesti mai mari
(lucru verificat stiintific, si datorat taliei gurii); totodata, o particula
mare are un aport de energie mare, in consecinta ea va starni interesul
pestilor mari. Selectarea particulelor mari de nada se face cu ajutorul unei
site fine, care suprima particulele mici, inutile in cazul de fata.
Un amestec bogat in lipide, proteine si glucide
va fi mereu apreciat de exemplarele mari. De aceea toate fainurile grase, ca cea
de arahide, sau zahazoase sunt foarte eficace. Adaugarea de turta de
floarea-soarelui, de soia poate da rezultate foarte bune. Daca efectul de
plutire a nadei poate in unele cazuri sa atraga si mai multi pesti in locul
nadit, in cazul babustii efectul este invers, deoarece aceasta nu agreeaza
compania pestilor mici, care o pot deranja. Deci, la babusca se foloseste o
nada mai inchisa la culoare. Nadirea se face in functie de tipul apei. Pestilor
mari, mai ales in lac, nu le place sa fie deranjati odata instalati la nada, si
o singura bila de nada aruncata in cursul pescuitului ii poate pune definitiv
pe fuga. De aceea este de preferat o nadire masiva la inceput (10, pana la 15
bile mari) si apoi pescuit fara nadire. O alternativa in cazul cand, dupa o anumita
perioada, pestii totusi nu mai trag, este nadirea exclusiv cu viermusi, cu
ajutorul unei prastii. In acest mod, perturbarea pestilor este minima. Pe de
alta parte, pe rau, este imperios necesar uneori ca dupa fiecare “curgere “ a
carligului cu momeala sa aruncam o mana de nada, mai ales in cazul pescuitului
la platica. Tot pe rau, pescuind la babusca, pentru a selectiona exemplarele
cele mai mari, ideal este sa facem o nadire cu o nada usoara, de suprafata, in
care inglobam casteri (pupe de viermusi). Nada usoara va fi purtata de curent
spre aval, antrenand babustile mici mult in josul raului, pe cind casterii vor
cobori rapid spre fundul raului, atragand in amonte babustile mari. Culoarea
nadei are o importanta primordiala, mai ales in ceea ce priveste pestii
rapitori. Culorile deschise, intense permit selectionarea celor mai mari pesti.
Colorarea unei zone a fundului apei in galben sau alta culoare deschisa,
puternica face pestisorii mult mai vizibili pradatorilor pe acest fond deschis,
si de aceea indivizii de talie mai mica se aventureaza aici mai rar decat cei
mari. Trebuie recunoscuta eficacitatea aditivilor, fie ei lichizi (tip Aromix)
sau praf. Intre acestia, vanilia ramane unul dintre cei mai folositi si mai
eficace. Ideea de baza este ca, indiferent de aditiv, faptul ca acesta este
dulce determina nada sa fie foarte apreciata de pestii mari, tot timpul
sensibili la aportul energetic a ceea ce ingera. La un apetit mare…momeli mari!
Nu ezitati sa propuneti pestilor mari momeli voluminoase, de exemplu un cocolos
de pasta, un buchet de viermusi. Unele momeli sunt parca special adaptate
pescuitului pestilor mari, cum este cazul ramelor, graului sau porumbului. In
plus, se poate incerca combinarea unor momeli de culori diferite, de exemplu
vierme si rima, care in acelasi timp ofera un contrast ce atrage pestii mari.
Cind pestele trage, este de preferat sa ii dam ragaz sa inghita momeala decat
sa intepam prea repede, riscand un rateu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu