Trucuri pentru pescuitul in ape curgatoare

Plasele, pungile sau ata PVA pot avea mare efect in rauri - o ata PVA, pe care sunt insiruite mai multe momeli, se va dovedi mult mai atractiva pentru o mreana sau un clean aflat in trecere decat o singura momeala pe carlig.

         Daca un pescar din aval incepe sa prinda platica, aruncati cativa bulgari de nada cu porumb sau viermi - cand bulgarii se vor sparge, mirosul degajat, va atrage platicile in zona dumneavoastra ramanandu-va doar sa le prindeti.
        Majoritatea raurilor sunt limpezi, cu exceptia perioadelor de inundatii - din aceasta cauza, o nada de culoare inchisa va fi mai eficienta decat una de culoare deschisa care va speria pestii.
        Folositi o linie mai lunga intre varful rubesianei si pluta - astfel, veti putea prinde si pestii care stau in aval de nada.
        Cand pescuiti intr-un rau ce are un curent puternic, folositi un mincioc cu ochiuri mai dese, acestea opunand o mai mica rezistenta curentului, iar minciocul va fi mai usor de manevrat atunci cand incercati sa aduceti pestele la mal.
       Pestii din raurile mult exploatate refuza adesea momeala obisnuita asa ca merita sa o modificati putin folosind condimente sau indulcitori sau chiar transformand-o intr-o pasta cu ajutorul mixurilor pentru boilies.
       Majoritatea raurilor contin specimene mari de crap si acestia pot fi destul de usor de identificat asa ca folositi-va ochelarii polaroizi si inspectati putin zona inainte de nadire.
       O varga mai lunga va va da un control mai bun asupra plutei. Incercati o varga de 7-8 m si veti vedea ca zona de pescuit va creste considerabil.
      Cea mai buna perioada de pescuit pe un rau este imediat dupa furtuna sau dupa o inundatie. Asteptati pana cand apa revine la culoarea normala pentru ca atunci pestii isi vor parasi adaposturile si vor iesi in cautarea hranei.
      Pastrati-va canepa si casterii acoperiti cu apa, altfel vor deveni flotabili si nefolositori.
      Verificati adancimea si forma fundului apei nu doar in fata locului de pescuit. Pluta va fi purtata de curent asa ca cercetati cu atentie zonele din aval.
      Nu lasati mereu ca momeala sa se deplaseze cu viteza curentului. De multe ori pestii prefera o momeala care se misca mai lent asa ca tensionati firul si incetiniti-i deplasarea.
      Fiti siguri ca va naditi corect zona de pescuit. Aruncati nada in amonte la o distanta de mal egala cu lungimea vergii. Lansati in fata dumneavoastra si lasati momeala purtata de curent sa se aseze pe fundul apei. Cele mai multe trasaturi le veti avea la cativa metri in aval.
      Daca vizati stiuca, cautati locurile bune pentru ambuscade acolo unde stiucile stau la panda. Ele se vor ascunde la marginea vegetatiei, in golfulete, sub barci, sub poduri sau in zonele de confluenta a doua rauri.
      Momiti mai multe locuri decat in cazul in care pescuiti in ape statatoare. Puteti momi un loc pentru pluta la distanta vergii folosite si un altul in apropierea malului opus, la fund.
      Pentru a va pastra linia flotanta o puteti unge cu putina grasime.
      Cu toate ca se foloseste de foarte multa vreme, canepa fiarta este una dintre cele mai atractive nade. Va fi plasata toata odata pentru clean, mreana sau crap si cate putin si des pentru babusca.
      Lasati o distanta mai mare intre dumneavoastra si ceilalti cand iesiti cu mai multi prieteni la pescuit. Astfel veti avea la dispozitie o zona suficienta din care sa va atrageti pestii in zona momita.
      Prenaditi! Momind viitoarele locurile cu cateva seri inainte de partida de pescuit, veti fi sigur ca veti avea peste in fata

Cum sa alegi lanseta potrivita

          Un eveniment important in viata oricarui pescar, este procurarea unei vergi sau a unei lansete. Pe langa faptul ca e o investitie destul de serioasa, multiplele modele care apar zi de zi pe piata fac tot mai grea alegerea lansetei potrivite. Chiar daca o vrem pentru pescuitul cu naluci, pentru pescuitul "la fund" sau pentru pescuitul albiturilor trebuie sa tinem seama de un criteriu important: ce suma putem investi pentru achizitionarea unui bat?  
Un incepator trebuie sa aiba pe langa bete alte accesorii: mulinete, minciog, juvelnic, haine si accesorii marunte, toate indispensabile in "arsenalul" oricarui pescar.  
         Un bat folosit la pescuitul crapului il putem folosi la pescutul somnului. Dar si aici exista multiple cerinte: batul sa fie destul de puternic pentru "monstrul cu mustati" dar sa fie destul de fin si pentru inteparea batranului crap.  
          Cat despre pescuitul cu naluci, exigentele pe care acest gen de pescuit le necesita devin tot mai evidente. Nu vom putea sa mulinam ore-n sir folosind un bat greu, proiectat pentru pescuitul stationar. Pe linga faptul ca ne vom alege cu un antebrat "umflat" nici rezultatele nu vor fi aceleasi, sensibilitatea lansetelor menite pentru pescuitul cu naluci fiind mult mai mare. Cu cat capacitatea de indoire a batului este mai mare cu atat mai mare este greutatea pe care o poate suporta la aruncare.
         Pentru a alege lanseta potrivita trebuie sa tinem seama si de locul in care o vom folosi. Vom avea nevoie de un bat cu o actiune a varfului mai mare de 100 de grame daca incercam sa lansam la o distanta mai mare de 100 de metri. Cat de mare este menirea batului in obosirea pestelui? Este intr-adevar importanta dar nu in masura in care cred marea majoritate a pescarilor. Cu un bat mai puternic si mai lung putem sa conducem mult mai usor un peste in timpul drilului. Exista insa si dezavantaje. Increzatori in puterea monturii vom forta pestele de dimensiuni mai mari. Acesta va lupta inca de la inceputul drilului cu toate puterile pentru a scapa. Acesta este momentul in care carligul poate doar rani pestele si ne alegem cu un rateu. Daca "vinatorul de balene" se mai doteaza si cu un fir impletit, montura abia daca mai are sensibilitate. Singurul fapt care mai poate ameliora situatia este o mulineta, care reglata cu o frana fina va putea usura smuciturile pestelui.

          Lungimea lansetelor - lansetele folosite la pescuitul crapului au intre 3.6 si 3.9 metri. Deseori mai sunt folosite lansetele de 3.3 m insa ele prezinta dezavantaje la "ghidarea" pestelui in timpul drilului, mai ales intr-o zona cu multe obstacole. Lansetele de 4.2 m sunt prea lungi, nu neaparat pe malul lacului dar mai ales in portbagajul masinii. Cele mai cautate sunt betele din doua bucati, de 3.6 - 3,9 m. Concurenta existenta pe piata betelor de pescuit a avut drept consecinta proiectarea unor materiale speciale (gen Hypron) care au dus la construirea unor lansete super-rezistente. Dotate cu inele speciale, aceste lansete nu sunt pentru buzunarul fiecaruia dar sunt cele mai cautate pe piata articolelor sportive.

Bibanul

         Bibanul este numele dat speciilor din genul Perca, grup de pesti gregari rapitori de apa dulce, raspanditi nativ in Europa (exceptand Spania, Italia, Grecia) si Asia. A fost introdus in Australia, Noua Zeelanda si Africa de Sud. E
         Este un peste argintiu-verzui, cu înotatoare ventrale rosii si cu doua înotătoare dorsale, cu tepi. Lungimea maxima cunoscuta este peste 51 cm. In medie, bibanii cantaresc 200-500 g, desi valoarea maxima cunoscuta este de 4,750 kg. Durata de viata poate ajunge pana la 22 ani.
         Prefera ape curgatoare bogate in vegetatie.
         Se reproduce in lunile aprilie-mai-iunie.
         Este foarte apreciat de pescarii sportivi. Carnea este alba, moalee
       . Este considerat pestele national al Finlandei.
(sursa Wikipedia)

Carasul

           Carasul este cel mai cunoscut si raspandit peste de apa dulce din Romania, este originar din Asia de Nord, de unde s-a raspandit in toata China ca peste ornamental, iar mai apoi in întreaga lume. Dimensiunile obisnuite ale carasului sunt de 10-15 cm, iar greutatea lui poate varia de la 80-150 de grame, la 1,5-2 kg, in mod excepsional.
         Coloratia solzilor lui depinde de apa in care traieste. In apele maloase solzii lui bat spre culoarea neagra, in apele bogate in vegetasie bate spre verde, iar in cele limpezi culoarea carasului este auriu-maronie. Forma capului este asemanatoare cu cea a crapului, lipsindu-i insa mustatile, iar forma gurii este obtuza, cu buze subsiri.
           Carasul poate trai in ape foarte sarace in oxigen, intre niste limite ale PH-ului, pe care putini pesti le suporaă. Este un peste care rezista si scos din apa, mai multe ore, mai ales daca este invelit intr-o carpa uda, deoarece nu i se usuca solzii. Se hraneșse cu larve, crustacee, vegetatie, moluste, icre etc.
          Reproducerea se realizeaza primavara cand apa atinge temperaturi de 8-10 grade. Depunerea icrelor dureaza pana la sfarsitul verii. La aceasta specie toate exemplarele peste 2-3 ani sunt femele, deoarece masculii, dupa aceasta perioada sufera de fenomenul numit ginogeneza, adica transformarea lor în femele.
           Carasul poate fi pescuit in aproape toate stilurile, insa specialistii recomanda pescuitul la pluta.              Momelile folosite la pescuitul carasului sunt ramele, preferabil de gunoi.
(sursa Wikipedia)

Somnul

          Somnul este un peste rapitor de talie mare.Este raspandit mai ales în Europa Centrala si Europa de Est, dar si în Asia de Vest putand fi întalnit si în Afganistan sau Kazahstan. Somnul traieste frecvent in balti, lacuri, pe cursul inferior al fluviilor mai mari, ca si la gura lor de varsare in Marea Baltica, Marea Neagra, Marea Caspica. Pestele prefera locurile adanci cu mal si ape tulburi.
          Somnul are un corp lung, cu un cap turtit dorso-ventral; are o gura larga, care are pe laturi doua mustati lungi, sub gura fiind mustati scurte. Corpul se termina fara o inotatoare codala propriu-zisa. In medie somnul are o lungime de 2 m, putand insa atinge o lungime de 3 m si o greutate de 150 kg. Culoarea corpului este albastruie negricioasa sau verzuie maslinie pe spate, iar abdomenul este de o culoare mai deschisa.
          Somnul este activ mai ales noaptea, vanand in apele tulburi cand temperatura apei este peste 4 - 7 °C. Hrana lui consta mai ales din pesti si raci, dar poate ataca si pasari acvatice sau mamifere tinere. Animalele adulte duc in general o viata solitara.
          Perioada depunerii icrelor la somn este, in regiunile temperate intre lunile mai si iunie, cand apa are o temperatura intre 17 - 18 °C. Icrele sunt depuse in locuri bogate cu plante acvatice. Cantitatea de icre depuse depinde de posibilitatile de hranire si de marimea femelei. La 2 - 3 zile apare puietul care are o marime de 4 - 5 mm. In primele 10 zile ei sunt sensibili la lumina. Dupa aceasta perioada incep sa se deplaseze activ consumand plancton, crustacee mici. In caz ca nu este suficienta hrana apare canibalismul. La varsta de 4 - 5 ani somnul este apt pentru reproductie.
          Momeala folosita la pescuit sunt viermii, pesti mici, broaste.
         Icrele somnului sunt toxice si nu sunt indicate consumului uman.
(sursa Wikipedia)

Avatul

          Avatul este un peste de apa dulce si poate fi intalnit in Dunare, poate urca pe rauri si sa ajunga pana in zonele de deal, in raurile de apa salcie ale Deltei si chiar si in lacurile litorale.
          Corpul avatului este alungit, viguros, cu solzi mici bine fixati cu striuri, cu spinarea si muchia ventrala rotunjite, inotatoarea dorsala mai inalta decat lunga, taiata oblic si mult impinsa spre coada. Are capul conic, gura mare cu falca de jos arcuita in sus,  muchia spinarii bate in verde - albastrui, iar laturile si pantecele sunt argintii lucioase. Aripioarele ventrale au marginile roscate.
          Avatul atinge in apele noastre lungimi medii de 30-50 cm si pana la 1 kg greutate.
          Traieste singuratic, in special in straturile superioare ale apei, se reproduce prin martie, in rauri, pe fund pietros sau nisipos unde femelele, cam in al cincilea an de viata, isi depun icrele - intre 80.000-100.000 icre.
          Se hraneste cu peste mici, crustacee, moluste, viermi sau insecte.
          Primavara poate fi gasit in apropierea suvoaielor repezi, care aduc maruntisul luat de curent, dar si in zonele unde apa limpede din balta se intalneste cu cea tulbure a raurilor. Cand curentul este prea puternic prefera sa stea mai aproape de maluri.
           Vara, cand nivelul apelor incepe sa se echilibreze, avatul isi cauta locurile de vanatoare pe langa bancurile de nisip, la apa incalzita unde se aduna puietul, dar locurile preferate ramangurile de varsare in rauri sau in Dunare, ale garlelor si canalelor. Rar mai poate fi gasit in balti.
          Toamna, pe masura ce apele se racesc, avatul coboara spre fund, continua sa "muste", insa mai rar.

Fusarul

          Este un peste de talie mica-medie, poate atinge 30cm si 400g. Majoritatea exemplarelor pescuite masoara 10-15cm si cantaresc 100-250g. Corpul fusiform este acoperit cu solzi mici, desi si aspri. Capul alungit, usor ascutit si turtit dorso-ventral. Gura este inferioara, mica, sub forma de semilunara. Traieste pe fundul pietros si nisipos al apelor limpezi, curate, bine oxigenate si adanci.
          Este brazdat de 4-5 dungi transversale late, negricioase. Abdomenul este alb-galbui, capuc are o culoare alb-galbuie iar inotatoarea ventrala este usor rosiatica
          Se hraneste cu larve de insecte, viermi, insecte, icre si pestisori.
          Se reproduc in perioada martie - aprilie.
          Raspandiere:In Dunare si in Delta Dunarii  si majoritatea raurilor mari (Olt, Mures, Timis, Arges, Cris, etc.).
          Se pescuieste in special toamna. Are carnea alba si gustoasa.

Secrete in tehnica pescuitului cu naluci

          Foarte multi specialisti in inteparea pradei nu respecta principiul "punerii lin pe apa a nalucii" sau nu se pricep s-o faca. Daca aruncam naluca neglijent, ea o sa cada in apa ca o piatra, din care cauza inafara unui plescanit puternic si zgomotos, se formeaza pe apa cercuri care sperie pestii, in special in locuri putin adanci.
           Pentru a plasa cu maiestrie naluca, trebuie in primul rand sa avem un utilaj montat corect: un bat potrivit, o mulineta fiabila, nailon cu diametru corespunzator pentru greutatea nalucii. Nu orice pescar stie cat cantareste naluca pe care o foloseste si ce diametru de nailon i se potriveste. In practica, majoritatea pescarilor folosesc la toate greutatile de naluci doua grosimi de nailon pe doua tambururi, pe care le schimba in functie de greutatea nalucii folosite.
           Numai pastrand o proportie ideala intre greutatea nalucii si grosimea nailonului vom avea rezultate bune, astfel:

Greutatea nalucii, in g 3.5-7 7-28 30-38

Diametrul nailonului, in mm 0.18-0.20 0.20-0.25 0.25-0.30

          In clipa in care naluca se gaseste la o inaltime de cca. 1m deasupra apei, retinem nailonul cu degetul aratator al mainii drepte, permitand nalucii sa cada pe apa. Apoi axecutam cu varful batului o miscare de genul unei ridicari bruste, in scopul pregatirii nalucii pentru impactul cu apa, asigurand totodata ancorele impotriva agatarii de nailon, lucru destul de frecvent.
           In faza urmatoare ii permitam nalucii sa se scufunde tinand batul lansetei sub un unghi de 30-40 de grade in raport cu suprafata apei.
           In caderea ei pe fund naluca trage liber nailonul, care ramane intins pana in clipa cand aceasta atinge fundul. Nu ne grabim cu "dezlipirea" nalucii de pe fund. Asezarea nalucii pe fund se poate solda cu agatarea ei de o planta, dar totodata constituie si sansa cea mai mare ca pestele sa muste.
           Pentru a evita agatarea pe fund, trebuie sa executam cu batul o miscare scurta in sus sub un unghi de 70-80 grade, simultan cu o invartire energica a manivelei mulinetei, restabilind contactul cu naluca, iar batul lansetei in tinem acum sub un unghi de 20-25 grade in raport cu oglinda apei. Naluca purtata in conditii normale nu trebuie sa se tarasca pe fund, ci sa se gaseasca la o distanta de 30-50cm de acesta, mai ales toamna, cand vgetatia a cazut.
          Pentru a indeplinii conditia de mai sus, nailonul trebuie infasurat cu o viteza medie. Chiar si cei mai experimentati specialisti in intepare trebuie sa execute asa-numite aruncari de recunoastere pentru a stabili natura fundului si viteza de purtare a nalucii. Purtarea nalucii la distanta de 30-50cm este o arta. Mentinere ei la acest nivel este strict legata de numarul de invartiri al manivelei mulinetei.
           Daca la viteza corespunzatoare stabilita pantru infasurarea nailonului, dupa 15-20 de ture ale manivelei mulinetei naluca nu se agata de fund, intrerupem infasurarea si stabilim timpul de atingere de catre naluca a fundului apei(aceastra tehnica nu se aplica nalucilor usoare si neincarcate cu lest). Cand naluca atinge fundul aproximativ in a doua secunda a numararii, Inseamna ca se gaseste la o distanta corecta de fundul apei si se deplaseaza cu viteza corespunzatoare. In schimb daca dupa trecerea a doua secunde de la intreruperea invartirii manivelei, naluca nu atinge fundul, ea trebuie purtata mai incet. Modul mai sus descris nu garanteaza purtarea nalucii la 30-40cm de fundul pe tot traseul, insa permite orientarea ei eficienta.
            Purtare nalucii la o distanta corespunzatoare de fund faciliteaza atacarea ei de catre rapitorul care se gaseste in acel strat de apa. Daca intalnim o "lunca" subacvatica, calculam timplul de cadere al nalucii pe vegetatie si apoi ridicam foarte lent. In cazul in care se agata, incercam sa o degajam cu cateva smuciri scurte si, daca nu reusim, trebuie sa ajungem la locul de agatare cu barca. Este interzisa tragerea nailonului, deoarece riscam sa distrugem nu numai mulineta(rotile dintate), ci si batul unditei si nailonul. Daca vegetatia subacvatica se compune din tufe, trebuie sa purtam naluca la marginea acestor desisuri. Purtarea nalucii cu viteze diferite, in scopul de a imita un pestisor bolnav poate duce la atacuri.
            Un incepator in tainele pescuitului stiucii care, vazand-o cum urmareste naluca, in mod subconstient de cele mai multe ori inceteaza sa infasoare nailonul, dezamageste astfel rapitorul, deoarece o nada in cadere va devenii o momeala "falsa" si-i va taia pestelui apetitul. Numa prin marirea vitezei de purtare a nalucii ii putem crea impresia ca se gaseste in fata unei victime vii, care incearca sa se salveze chiar printr-un salt in aer. In asemenea imprejurari stiucile prin nalucile aproape din "zbor". De aici rezulta concluzia simpla ca nu trebuie incetinit ritmul de purtare a nalucii, ci mai de graba accelerat in prezenta stiucii care o urmareste.
          Pescarii care practica inteparea in mod impetuos, poarta naluca, de obicei, cu o invartitura pe secunda in zona unde se gasesc pestii rapitori, iar pe restul traseului ceva mai lent. Astfel se imita miscarea naturala a pestelui "victima" in apele cu stiuci sau salau.
            Nu trebuie sa uitam ca diferita naluci necesita ritmuri de purtare diferite. Tabelul urmator ilustreaza alegerea diferitelor genuri de naluci si ritmul corespunzator de purtare al acestora, in functe de specia de peste vizata.

Introducere