Reteta pentru halva

MATERII PRIME :
400 gr. seminte de floarea soarelui(prajite, cu coaja cu tot);

400 gr. faina de grau;

400 gr. zahar;

200 ml lapte;

100 mil ulei.

METODA:
Se trec semintele cu coaja cu tot prin masina de tocat.

Faina se caleste intr-un vas uscat pana cand se ingalbeneste la culoare.

Se amesteca faina cu semintele tocate si compozitia obtinuta se mai da o data prin masina de tocat.

Se amesteca apoi cu zaharul si cu laptele fierbinte.

Se adauga si uleiul incins si se amesteca repede totul ca sa se omogenizeze compozitia.
Compozitia astfel obtinuta se pune la racit in forme.
La aceasta compozitie se mai pot adauga, dupa gust: alune, migdale, fistic, cacao, nuci, stafide

Reteta este pentru CONSUM UMAN...sunt sigur ca o poti adapta-ca nada/momeala pentru pecuit- asa cum iti doresti, personal n-am incercat sa o realizez.
Parerea mea este sa incerci sa o "experimentezi" cu cantitati mai mici din ingredientele descrise, dat fiind ca reteta nu precizeaza daca faina calita(ingalbenita) se amesteca cu "faina de floarea soarelui" in stare calda sau rece.

Momeala pentru crap

2 parti  faina de  malai, o  parte faina alba - se amesteca  bine si se  pune  vanilie sau  esenta de  vanilie. Se fierbe la  foc mic o jumatate de ora, dupa care  se scurge bine si  se amesteca  bine.  Daca mai trebuie se mai pune apa (daca este prea tare), dar cu  grija,  si  colorant  galben.Se formeaza cocoloase  de  marimea  unui  pumn,  care  se  pun la  racit. Rezultatele sunt  sigure!

·      pentru somn cele  mai  indicate momeli sunt: tiparul,  scoica, coropisnita, lacusta, rame negre;

·      pentru salau  momolile sunt: pestisor  viu,  codita  de  pestisor  si  momeli  artificiale din  silicon sub forma  de  pestisor;

·      pentru caras:viermisori;

Diverse

·      daca ne facem singuri plumbul, acesta trebuie tinut 2 ore in otet;

·      plumbul de fund trebuie sa aiba circa 50g;

Riguri

Desi multi se tem sa foloseasca rigul (sau l-au folosit foarte putin, nu au prins si au dat vina pe acesta pt esec) va asigur ca este cea mai buna forma de prezentare a momelii pentru crap. Chiar daca nu prindeti din prima sau aveti rateuri la intepare nu renuntati ci studiati bine montura pana o faceti cum trebuie.

Pentru a lega un rig bun trebuie sa stiti cateva lucruri:

• firul textil trebuie sa fie cat mai moale, cat mai matasos.
• culoarea sa fie maro inchis sau verde inchis, dupa folosire un fir bun se decoloreaza, folositi un marker pt a-l vopsi pe toata lungimea forfacului.
• distanta intre curbura carligului si momeala sa fie de cca 1 cm (cu mici exceptii).
• rigul trebuie sa iasa de sub matisaj sau de sub varnis in dreptul varfului carligului pt un echilibru foarte bun.

Boilis normal (cu densitate mai mare sau egala cu cea a apei)

Legati un carlig (knotless knot) si lasati rigul (firul din prelungirea tijei) cu circa un cm mai lung decat diametrul boilisului pe care vreti sa-l folositi facandu-i o bucla la capat. Treceti cu ajutorul crosetei o boilis pe fir si in bucla introduceti un stopper, trageti bolliesul pe fir in sus pana langa stopper asa fel incat acesta sa nu poata cadea (unele stopperuri trebuie sa intre chiar in boilis dar nu vi le recomand). Nodul buclei ar trebui sa fie in interiorul boilisului fapt care v-ar ajuta mult ca boilisul sa stea fix pe acest fir.

Boilis flotant clasic

Se leaga un carlig cu tija lunga, pe firul din prelungirea nodului, inainte de a se face bucla pentru boilis, se introduce pe fir un varnis siliconic care se trage impreuna cu firul pe tija carligului si se face bucla. Cand vreti sa puneti un boilis trageti varnisul spre ochetul carligului si astfel rigul ramane liber, puneti boilisul si trageti varnisul spre curbura carligului in asa fel incat sa blocati boilisul strans langa tija carligului in asa fel incat atunci cand este pus in apa tija carligului sa aiba o inclinatie de circa 45 de grade.

Boilis flotant legat cu elastic

Aceasta montura este preferata mea, mi s-a parut mie ca merge mai bine si da putine rateuri. Se gaureste boilisul cu un burghiu (de 3 mm), se trece cu croseta un elastic prin acesta. Se trece carligul prin ochiul format de elastic si se strange. Capetele elasticului se leaga intre ele, nodul format fiind suficient de mare pentru a folosi ca stoper. Boilisul se pozitioneaza in asa fel ca daca punem montura in apa tija carligului sa aiba o inclinatie de 45 grade.

Porumb

Montura clasica pe care am vazut-o in toate documentatiile arata ca si montura de boilis numai ca in loc de bilute se pun 2-4 boabe de porumb si apoi un stoper. Am incercat aceasta montura dar mi se pare ca se desira cam usor boabele si am cam avut rateuri.

Porumb in varianta mea

Boabele de porumb au o pozitie foarte lejera si la orice incercare a pestelui de a le inghiti sau a le scuipa carligul se intoarce cu usurinta si se agata. Practic cu aceasta montura numarul rateurilor este nesemnificativ.

Legati un carlig caruia ii lasati firul de par mai lung decat la boilis (numai prin incercari veti putea determina lungimea optima), gauriti boabele de porumb cu un burghiu (daac este vorba de porumb uscat) si insirati-le pe fir, merg 2 pana la 8 boabe dar aveti grija la marimea carligului, treceti bucla rigului peste varful carligului, peste contra si trageti ultima boaba peste nodul ochiului asa fel incat bucla sa nu poata iesi cu usurinta.

Rig pentru boabe de grau

Prin ochetul unui carlig treceti 2 fire sintetice foarte subtiri, intindeti-le in lungul tijei si peste ele matisati legatura carligului pana in dreptul varfului, veti avea un carlig cu 4 riguri, faceti cate o bucla pe fiecare firisor (incercati sa fie cat mai egale) si trageti cu croseta maxim 4 boabe de grau pe fiecare apoi treceti-le peste varful carligului (ca la montura 3B) si veti avea un guguloi de boabe care mascheaza foarte bine carligul dar cand un crap il apuca acesta iese foarte usor dintre boabe si isi indeplineste rolul.

Merge foarte bine in apele furajate cu grau.

Rig pentru viermusi

Pe tija unui carlig de crap matisati un fir mono de 0,08-0,12 mm iar la capatul acestuia legati un carlig de pescuit nr 18 (este mai usor sa faceti operatiunea invers), distanta intre carligul 18 si curbura carligului sa fie de 1-2 cm, pe tija carligului de crap trageti un varnis siliconic, umpleti firul mono cu viermusi pe care-i trageti prin carligul 18 si agatati acest carlig de varnisul de pe tija carligului mare.

Sheffield

Pescari la sheffield sunt multi, dar discutiile despre aceasta stil, cel putin pana acum, s-au referit la originea termenului si nu la tehnica. Personal, nu mi-am pus nici o data problema de ce la noi ii spune sheffield in timp ce in alte parti se numeste a l'anglaise sau match. Consider ca tehnica este mai importanta decat denumirea acesteia (eu cel putin de cand o stiu i se se spune sheffield - denumire acceptata si de catre AGVPS).

Sheffield-ul se foloseste in general atunci cand este necesar pescuitul la distante mari (pana la 50-70 m) cu pluta si la adancimi ce depasesc cu mult lungimea vergii. Vergile cele mai uzuale sunt cele de tipul match de 3.9m sau 4.2m cu foarte multe inele (16-17 de preferinta). Acestea permit lansari foarte precise si la distante mari, iar datorita inelelor cu picior lung nu permit lipirea firului de varga. Tot datorita lungimii destul de mari a vergilor putem avea un control foarte bun asupra plutei. Eu folosesc o varga Competition Match (de la GIPO) de 3.90 m in marea majoritate a cazurilor cand pescuiesc la sheffield si Competition Match de 4.20 m cand dau la pesti mai mari.

Mulineta ideala pentru aceasta tehnica trebuie sa aiba o recuperare rapida, frana pe coada (preferabil) si cel mai important sa se potriveasca perfect cu varga (varful conului descris de fir atunci cand iese de pe tambur trebuie sa fie in dreptul primului inel). Este bine sa avem o astfel de mulineta destinata numai acestui tip de pescuit. In privinta mulinetelor cred ca cele mai bune sunt SHIMANO Stradic 3000 GTM (am vazut la Scothorne in Croatia trei astfel de mulinete, aliniate in stand).

Firul folosit trebuie sa fie scufundator, pentru a se putea scufunda imediat dupa lansare si in acest fel nu va mai crea burta, ceea ce inseamna intepaturi rapide si precise, fara rateuri. Grosimea lui este in general intre 0.10 si 0.18 (personal folosesc 0.12 si 0.14). Este bine sa avem un degresant pentru fir (ar trebui sa se gaseasca prin magazinele de specialitate) si care trebuie folosit cu cel putin 5 minute inaintea primei lansari, usurand in acest fel scufundarea.

Plutele folosite sunt din cele lestate, culisante, speciale pentru sheffield. Greutatea plutei se alege in functie de distanta la care se pescuieste si conditiile de pe balta (curent, vant etc), iar lestul in functie de pestele urmarit si adancimea apei. Cand alegem sensibilitatea plutei trebuie avuta in vedere specia de pesti urmarita. Faptul ca plutele culiseaza permite pescuitul la adancimi mai mari decat lungimea vergii. Pluta se prinde pe fir prin intermediul unei agrafe cu vartej. Pentru blocarea cursei plutei se folosesc noduri culisante. Nodul de jos trebuie asezat la o inaltime destul de mare fata de plumb, in asa fel incat atunci cand suntem in pozitie de lansare, pluta sa nu atinga plumbul. Nodul de sus este cel care determina adancimea la care pescuim. In ultimul timp au aparut plutele cu lest variabil (prin scoaterea sau adaugarea unor saibe) si care pot fi folosite in foarte multe cazuri.

Testarea trebuie facuta, asa cum am spus, in functie de pestele urmarit si adancimea apei. In general se folosesc plumbaje intre 1 si 2 gr.; cu cat adancimea apei este mai mare se foloseste un plumbaj mai greu pentru ca montura sa ajunga mai rapid pe fundul apei, dar aceasta nu trebuie sa fie foarte mare pentru a nu micsora sensibilitatea. Se poate folosi un plumbaj unic culisant (are avantajul ca nu se incurca asa usor si coboara foarte rapid) sau un plumbaj format din multe alice distribuite pe linie (si care este foarte sensibil).

In privinta carligelor acestea trebuie sa fie inchise pentru a retine foarte bine pestele (riscul de a pierde pestele pe drum este foarte mare). Marimile cele mai des intalnite fiind intre 14 si 18 (personal folosesc VMC anglaise). Lungimea forfacului este in general mult mai mare decat in cazul pescuitului la fix (cca 50 cm) putand fi lestat.

In ceea ce priveste tehnica propriu-zisa ar cam fi urmatoarele: dupa ce ne alegem locul de pescuit si ne pregatim ustensilele se vor face cateva lanseuri de control, timp in care putem determina lungimea la care vom pescui, adancimea apei, curentul si pot fi facute modificari asupra liniei de pescuit. Cand ne hotaram unde si cum vom pescui putem face o lansare si trece firul de pescuit prin stoperul de la mulineta (ne asiguram ca toate lanseurile vor fi facute la aceasi distanta) sau putem marca pe firul de la mulineta cu un marker special. Dupa aceasta lansam din nou in zona in care dorim sa pescuim, asezam varga pe suport si nadim locul. In cazul in care distanta este prea mare se va folosi o prastie pentru nadire. Dupa ce am nadit locul putem recupera, pune momeala in carlig si lansa din nou. Nu ramane decat sa asteptam pestele. 

Auzul si vazul pestilor

De multe ori avem surpriza sa fim atentionati de pescari sa nu facem zgomot sau sa ne ferim sa nu fim vazuti de pesti. Daca noi vedem un peste, ne vede oare si el pe noi ?

Vizibilitatea in apa depinde de transparenta acesteia. Primavara, cand razele soarelui incep sa patrunda mai adanc in apa, se dezvolta numeroase specii de microorganisme si plante care coloreaza apa intr-un verde - cenusiu care reduce vizibilitatea. Din acest motiv, pestii in general sunt miopi, neavand nevoie sa vada la distante mari. Intr-o apa limpede, distanta la care poate sa vada un peste poate sa varieze intre 6-8 m. Odata ce apa isi pierde din limpezime aceasta distanta nu depaseste 1-2 m fiind distinse doar formele. Pe de alta parte este cunoscut ca diferenta de densitate dintre aer si apa este foarte mare, aparand fenomenul de refractie ce micsoreaza unghiul optic; astfel corpurile aflate pe mal se vad din apa cu circa 30 % mai mici. De remarcat ca pestele sesizeaza mai degraba corpurile aflate in miscare decat pe cele stationare datorita acuitatii vizuale scazute a acestora, mai ales pe timpul verii. Cat ii priveste pe oameni, obstacolele date de interfata apa-aer si reflexiile puternice ale luminii pe aceasta pot fi depasite intr-o oarecare masura folosind ochelarii polaroizi, care au lentilele special tratate astfel incat sa permita separarea si filtrarea razelor solare polarizate vertical si orizontal, reducand de regula componenta verticala. Verificarea acestor ochelari se poate face simplu privind un afisaj cu cristale lichide, observandu-se disparitia imaginii prin rotirea ceasului cu 90 grade intr-un plan normal la directia privirii. Trebuie sa subliniem ca anumite specii de pesti sunt nyctalopi (somn, platica, salau...), care pot sa vada bine si in ape intunecate. O acuitate vizuala mai buna o au pestii rapitori, mai ales cei ce vaneaza in ape transparente. Recordul, la capitolul acuitate vizuala, il detine cleanul in apele limpezi.

Concluzia finala este aceea ca pestele nu poate vedea un pescar la distante de peste 7-8 m, aflat pe mal, nefiind necesara camuflarea speciala a acestora. Pentru pescuitul in ape limpezi, mai ales la clean, camuflajul se poate dovedi foarte util.

Daca pestii nu vad foarte bine inseamna ca au auzul dezvoltat ? Ei comunica prin infrasunete si ultrasunete. Sunt numeroase speciile de pesti care sunt atrase de zgomote de anumite frecvente (cloncul pentru somn). Acest mod de a comunica este foarte interesant dar putin studiat. Orice studiu privind auzul pestilor trebuie sa aiba in vedere diferenta dintre viteza sunetului in apa si respectiv in aer, aflate intr-un raport de 4:1. Tinand cont de interfata apa-aer care actioneaza ca un reflector, sa constatat ca, atunci cand vorbim, energia vibratiilor (sunetul) se pierde intr-o mare masura fiind tranformate in unde de suprafata si nu transversale (care ajung la peste). Din acest motiv pestii nu ne aud cand vorbim. In contrast cu acest lucru, sunetul produs prin lovirea unor obiecte aflate in apa (barca, suportul pentru lansete, trantirea pe mal a unor obiecte grele) sunt percepute mult mai usor de pestii aflati uneori la distante mari datorita vitezei mari de propagare a sunetului in apa. Multi pescari nu au sesizat diferenta, considerand ca atunci cand vorbesc - pe ton normal- fug pestii, ceea ce este de cele mai multe ori gresit. 

Montura pentru pescuitul crapului

Aceasta montura se folosete la pescuitul crapului cu boiles, boabe de porumb sau orice alta momeala care se poate fixa pe firul de par. La realizarea ei nu se va face nici un fel de compromis in materie de calitate a componentelor, deoarece cand pescuiti cu asa ceva, trebuie sa va asteptati la capturi impresionante. Pescarii care merg la concursuri de crap, folosesc aceasta montura.
        Pentru realizare aveti nevoe de: 2 varteje, 1 stopper, 2 margele, 1 tub antitangle, 3 protectoare nod, 1 varnis, 1 carlig nr. 5-6, 1 plumb de 50-90gr. cu forma aerodinamica, 1m fir textil 0.25-0.3.
       Se vor folosi nodurile: "Knotless" pentru carlg si "Swivel double" pentru varteje cu capatul asigurat print-un nod obisnuit.

,,Marile" capturi