Este o unealtă ajutătoare pentru scos din apă pestele mai mare, care nu
poate fi scos prin simpla tracţiune a firului. Se compune dintr-o coadă
(mâner), care poate fi şi telescopică, şi o plasă. La cele mai multe
mincioguri, cadrul care susţine plasa este pliabil, pentru a fi mai uşor de
transportat.
Tehnica introducerii peştelui in minciog este simplă. Minciogul se aşează
intr-un loc cu apă ceva mai adâncă (cât să poată fi introdus sub peşte), şi nu
se mişcă din acel loc decât atunci când am adus pestele deasupra lui, când cu o
mişcare rapidă ridicam minciogul. Nu încercaţi niciodată să urmăriţi peştele cu
minciogul, nu veţi face decât să îl speriaţi, şi cu o ultima zvâcnire vă poate
scăpa.
De regula peştele se introduce in minciog de la coadă, fiind ţinut cu botul
deasupra apei. Pentru peştii destul de mici faţă de diametrul plasei minciogului,
aceasta tehnică nu mai este atât de importantă, ei putând fi ridicaţi oricum.
Atenţie la peştii mai lungi (ştiucă, somn), care nu 'încap' în minciog. Mai
bine îi mai lăsaţi 5 minute după ce consideraţi în mod normal ca i-aţi obosit,
şi îi scoateţi ţinându-i cu mâna de opercule. Daca încercaţi să îi scoateţi cu
un minciog prea mic pentru dimensiunea lor, în timpul zbaterii cârligul se
agaţă de plasă şi buza peştelui se rupe imediat.
In mod normal coada minciogului are 1-1,5 metri,
putând fi telescopică pentru un transport mai uşor. Pentru pescuitul în râurile
de munte, practicat din apa cu cizme izolante, coada minciogului este
tradiţional mai mică, de circa 10-20 cm. La polul opus se situează minciogul
pentru pescuitul cu undita rubesiană (9-14 metri), care are de cele mai multe
ori o lungime a cozii de până la 4 metri.
duminică, 17 noiembrie 2013
Pescuitul la musca artificiala – pe intelesul tuturor
Acest gen de pescuit este discutat de multi dar in Romania nu sunt multi
cei ce s-au incumetat sa treaca la practicarea lui. Motivul nu este economic in
majoritatea cazurilor. De obicei cei interesati nu au informatiile necesare
care ar putea sa-i determine la achizitia unui echipament corespunzator si se
simt nesigur in "jungla de scule", devenind confundati si de
multitudinea parerilor asa numitilor specialisti. Eu nu am pretentia ca sunt un
specialist, dar am devenit un "batran cu experienta practica".
Metoda de pescuit in sine, nu este mult mai complicata decat pescuitul la pluta. Batul si firul sunt putin mai pretentios de ales (necesita niste cunostinte practice prealabile), alegerea mustelor necesita mult mai multe cunostinte teoretice si practice de biologie, iar lansarea necesita o indemanare ce este la un nivel mediu si accesibila ori cui. Un echipament corect ales vizavii de pestele urmarit si cu cateva ore de antrenament al lansarii de baza puteti trece la pescuitul propriuzis. Asta nu inseamna ca ve-ti prinde si peste. Prinsul depinde de restul conostinteleor pe care le aveti despre pestii propusi de a fi capturati. Cu ce se hranesc, unde ii gasiti, cand sunt activi ...etc.
Batul si firul special de pescuit la musca artificiala trebuie sa fie intr-un balans perfect pentru a usura executia lansarii. Un fir prea usor v-a fi greu de lansat, unul mai greu v-a fi greu de manevrat iar batul il veti simti ca o nuia subtire, ce se indoaie in toate directiile si asupra caruia nu aveti nici un control.
Din acest motiv sa creat au un sistem de clasificare. Este un sistem standardizat si este cunoscut sub numele de sistemul AFTM (American Fishing Tackle Manufacturer Association). Cat este el de corect si de folositor este un subiect aparte si nu are rost sa va incarcati memoria cu detalii de la bun inceput. Este un standard acceptat de toti producatorii de echipament de pescuit la musca artificiala si acest lucru este suficient sa-l stiti pentru inceput.
Elasticitatea batului, grosimea blankului si lungimea lui sunt diferite si pentru a lansa montura fir plutitor, forfag, musca artificiala, este nevoie ca ea sa aibe o greutate bine determinata.
Gradarea clasificarii este intre 2-12.
Atat betele cat si firele au notate carui clase ii apartin si deci este usor de a fii imperecheate. Cel putin asta a fost intentia. Ca in realitate este cu totul altfel nu este vina standardului ci a pescarilor.
In functie de conditiile de vegetatie din jurul paraului, raului si lacului, a lungimii la care trebuie lansata musca artificiala, a conditiilor meteorologice, se v-a face alegerea clasei de pescuit. Dar ea trebuie sa fie si in corelatie cu pestele urmarit. Cu cat pestele este mai mare, clasa trebuie sa fie si ea mai mare. Exista insa exceptii si este foarte greu de a stabilii reguli general valabile. In utlima instanta depinde si de filozofia de pescuit a pescarului.
Dar in general pe un parau si rauri mai inguste cu debit de apa mijlociu, peste pana la 1-2 kg, muste mici, v-a necesita un bat in clasa 2-4.
Rauri mai mari, lac, peste 2 +, muste relativ mari, - bete in clasa 5-7.
Pentru pestii ce pot atinge greutati ce depasesc 10 kg, mustele pot fi si ele "enorme" (de la 10-15 cm in sus) si deci batul si firul trebuie sa fie capabile de a lansa aceste muste. Aici clasa potrivita v-a fi intre 8-12 si lungimile sunt in jur de 10’ iar la betele de doua maini (exista si din acestea) lungimea lor incepe in jur de 11’ pana la 16’ in mod normal, dar exista si constructii speciale ce trec de aceasta lungime.
Atentie! Aceasta incercare de ordonare nu este o clasificare general valabila. Intentia mea este doar de a da un exemplu si o indicatie incepatorului ce in acest fel v-a putea sa-si sistematizeze alegerea.
Firul de pescuit la musca artificiala.
Acest detaliu din echipamentul necesar pescuitului la musca artificiala creeaza astazi discutiile cele mai inversunate cand este vorba de a recomanda ce fel de fir sa fie folosit de incepatori. Exista zeci de modele si din aceasta cauza si alegerea lor este mai mult o preferinta individuala decat o regula.
Se fac tot feul de tabele si firele sunt clasificate in grupe care sunt mai mult sau mai putin logice.
Eu personal ma folosesc de un sistem propriu in care am urmatoarea clasificare:
1. Level – L (grosime constanta)
2. Double taper – DT (conice la ambele capete)
3. Weight forward – WF (cu greutatea proprie concentrata in unul din capete)
Firele din prima si a doua categorie nu necesita o explicatie mai amanuntita. Dar in cadrul grupei firelor WF exista astazi o serie de grupe secundare ce creeaza confunzii si printre pescarii cu vechime. Dupa felul lor de constructie existe zeci de modele care de fapt se deosebesc doar prin lungime, grosime si materialul din care sunt construite. Dar atentie si la acest subiect! Eu ma folosesc personal de aceasta clasificare si nu incerc aici sa dau o definitie, sau sa introduc o regula. Incerc doar sa sistematizez si sa simplific conceptul, pentru ca incepatorul sa-si faca o idee despre ce exista si cam cum trebuie sa incerce singur sa-si sistematizeze cantitatea mare de informatii.
Un fir WF este compus dintr-o parte activa "head" (cap in engleza) si o parte pasiva "runing line" (fir de fuga – componenta pasiva ce nu participa la lansarea propriuzisa a firului). In partea activa (head) este concentrata majoritatea greutatii firului. Aceasta are o parte conica mai lunga sau mai scurta la capatul din spre musca artificiala. La partea dinspre runing line poate fi conic si cuplat direct la acesta din fabricatie. Lungimea parti active poate fi intre cativa metri pana la peste 20 de metri. (Long belly – corp lung) Conicitatea, partea activa (care in acest caz este o bucata de fir L – level) si cea pasiva pot exista si separat. In acest caz ele pot fi numite: - tippet, shooting head, running line. Pentru a le folosii ele se vor cupla unul de celalt cu bucle, ce pot exista din fabricatie, se vor construii din firul propriuzis, sau existand separat pentru a fi atasate pe capete.
Firele de pescuit la musca artificiala sunt plutitoare si scufundatoare. Acestea din urma au diferite grade de scufundare ce in general sunt date de un coeficient de scufundare in lungime pe secunda. (unitatile de masura folosite variaza in functie de fabricant si de piata de desfacere) Dar si firele plutitoare se pot clasifica in mare in doua categorii. Cele care plutesc pe suprafata apei si cele care plutesc in suprafata apei.
Controversa DT contra WF
Firele WF sunt discreditate de unii autori de articole in materie. Acestia sustin ca doar cu firle DT se pot face prezentari de mare finete. Eu nu ii critic, doar constat ca nu sunt informati suficient despre existenta unor fire moderne din categoria WF ce sunt special concepute pentru prezentari de mare finete, necesare cate o data la pescuitul mustelor artificiale uscate. Aceste fire au o conicitate lunga in jur de 10-17’ si pot fi construite dintr-un material cu o densitate redusa ce le face perfecte pentru prezentari de mare finete.
Avantajul firelor Wf este ca ele ofera posibilitati de a fi croite special pentru un anumit gen de pescuit, dar in acelasi timp mentinand o calitate ce le face mult mai usor de manuit decat DT-urile, de marea majoritate a pescarilor amatori.
Tinand cont si de evolutia tehnologiilor de constructie a betelor moderne, ce marea lor majoritate se plaseaza intre categoriile celor moderat progresive si actiune de varf, firele WF sunt mult mai indicate pentru lansari de lungimi ce variaza intre 5 si 15 m decat firele DT. Ele bine inteles ca pot fi folosite si la lansari lungi dincolo de 25 de metri.
Forfagurile si tipeturile
Exista si aici o multitudine de teori si formule de calcul a lungimii forfagurilor ce pot fi construite din fire de nylon de fiecare pescar. Exista insa si cele conice facute de fabricantii de fire. Am sa incerc sa le sistematizez si sa va dau interpretarea mea vizavi de alegerea si folosirea lor.
Forfacul - il numesc eu ultimii decimetri de fir de nylon transparen cu care leg musca artificiala.
Tipet - este o portiune de fir de nylon transparent care face tranzactia de la firul opac sau translucid folosit in lansarea din pescuitul la musca artificiala si forfac. Acest tipet poate avea mai multe roluri de indeplinit. In timpul lansarii este ca un gen de carma a firului propriuzis. Pe apa trebuei sa poarte musca artificiala departe de firul de pma pentru a nu speria pestii. Lungimea lui nu are nimic de a face cu specia de peste urmarita ci in cel mai bun caz, cu adancimea la care acesta se afla.
Acum ca ve-ti folosii un tipet conic gata facut, unul impletit, opac, translucid, scufundator, plutitor ... etc, tineti cont de felul in care acesta patrunde in campul vizual al pesteleui si felul in care poate el fi interpretat de acesta.
Forfagul sa-l potriviti vizavii de dimensiunea mustei si de pestele pe care urmariti sa-l prindeti. Daca tot intetionati sa-i dati drumul, puneti un forfac cu ceva mai gros decat normal, pentru a putea aduce pestele la mal cat ami repede. Nu prindeti din cauza grosimii mai mari a forfacului ... mai bine. Decat sa prindeti si sa dati drumul, dar pestele sa nu supravietuiasca, mai bine sa nu prindeti dar sa aveti atacuri. Doar sunteti pescari sportivi si nu pescuiti doar pentru traista.
Betele
Acestea sunt impartite in clasele AFTM. Actiunea lor (elesticitatea batului) poate si ea sa difere de la o actiune parabolica la una de varf. Materialele din constructie variaza de la fabricat la fabricat. Noile tehnologii de construire a acestora permite azi o combinare a unor materiale diferite, ceea ce da posibilitatea obtinerii unor calitati cautate la un anumit gen de pescuit. Tot la fel ca si la firele WF se urmareste o specializare a fiecarui blank. De aici si variatia regimului de preturi, lungimi, grosimi ...etc. Cu cat se urmareste incorporarea unei diversitati a calitatilor, (de ex. in capacitatea betelor de a lansa mai multe categorii de fire si practica o varietate de lansari) cu atat si pretul o ia razna. Nu uitati ca aceste blankuri sunt construite tot de oameni si ei nu sunt identici. Au diferite filozofii de a pesscui musca artificiala.
Care este cel mai bun bat? Este o intrebare la care eu nu pot raspunde la modul general, sau fara sa fiu subiectiv. Este o chestiune de preferinta individuala, dar in majoritatea cazurilor ar trebuii sa fie o alegere in functie de metoda de pescuit (de pe mal, din apa, din barca, pe rau, pe lac, pe coasta marilor si oceanelor ...etc), a pestilor ce vor fi pescuiti, a mustelor artificiale folosite. Asta doar sa dau cateva criterii ce trebuiesc urmarite la alegerea betelor. Batul perfect si de folosire universala nu au fost inca construit. Trebuie sa acceptam ca batul achizitionat nu este universal.
De ex.: exista fire scufundatoare ce au o densitate mult mai mare decat cele plutitoare. Frecarea cu apa v-a fi mult mai mare. Pentru a le scoate (a le ridica) din apa si a efectua o noua lansare, eu personal prefer un bat mai energic si mai lung, cu actiune de varf ce v-a suporta mult mai usor forta mai mare aplicata firului si daca se poate de doua maini pentru clasele ce depasesc #8, pentru a fii manevrat. El v-a fi mai eficient in viziunea mea. Adica timpul necesar unei noi lansari v-a fi mai scurt, daca il comparam cu un bat cu o actiune parabolica (moale). Cate o data simt nevoia ca ritmul de pescuit sa fie ceva mai intens, in cautarea pestelui. Dar si acest lucru este o chestiuen de preferinta individuala si in general eu consider ca este mult mai comod. Dar cum spuneam, acest lucru este o parere strict personala ce nu trebuie interpretata ca o regula in alegerea facuta.
Mulinetele
Mulinetele au rolul de a pastra excesul de fir in timpul pescuitului si in cazul unor driluri mai intesive ne ajuta la recuperarea firului tras de catre pesti naravasi. La pesti de greutate mare si de o putere ce trebuie luata in consideratie, o frana este binevenita in lupta cu acestia. Dar nu este o necesitate. Frana are mai mult un rol de a impiedica incalcirea firului datorat inertiei de rotatie a rolei mulinetei.
Ce sa va achizitionati?
Sfatul meu celor ce doresc sa se initieze in tainele pescuitului la musca artificiala, cuprinde mai multe detalii si poate fi in felul urmatorul:
Alegeti echipamentul dupa dimensiuea si greutatea medie a pestilor pe care urmariti sai prindeti. Veti avea un pescuit mult mai interesant si pasionant. De ex.:
- patrav de parau, lipan, clean, ..etc – clasa 2-4.
- pastrav de lac, lipan mai mare cu muste puternic lestate sau mai mari, ... etc – clasa 5-6
- stiuca, salau, avat ...etc – clasa 7-8
Un fir WF cu o lungime a partii active in functie de largimea apei pe care veti pescuii mai des, v-a fi o solutie mult mai buna decat un fir DT. Pe un parau de munte unde lansarile vor fi intre 2-3 m si pana la 5-10 m, partea activa sa fie si ea cat mai scurta posibil. Lungimea batului in acest caz sa fie si ea cuprinsa intre 7-8 fot (picioare). Clasa, tinand seama de mustele mici cu care se pescuiesc in aceste ape, poate fi #2-3.
La pescuitul stiucii, pastravilor de lac, avatului, eu personal ma folosesc de parti active (shooting head) ce variaza intre 7-9 m, atat plutitoare cat si scufundatoare. Acestea le cuplez intr-un sistem cu bucle ce v-a forma un sistem WF de fir. Avantajul este ca pot schimba un fir plutitor cu unul scufundator in cateva minute. Stiuca se da la fund cate o data si nu catadicseste sa urmareasca o musca ce apare la o distanta apreciabila, cate o data. In acest caz incerc sa ma apropi de ea cu musca, exact ca si cu un vobler scufundator.
Un lucru important la inceput este sa va hotarati la un gen de pescuit si la o clasa de echipament potrivita pestilor la care aveti acces in imediata apropiere a zonei in care locuiti. (clenii sunt un ex. bun, ei existand in majoritatea apelor curgatoare si o parte din cele statatoare – baraje de acumulare; sau bibanii care si ei au o raspandire generala) Astfel veti putea pescuii des, pescuitul in sine v-a fi interesant si pasionant, iar conostintele teoretice le veti putea aplica in practica.
Alegeti un compromis, de ex. o clasa prea mare a echipamentului, 6-7 si veti pescuii doar la clean sau pastrav de parau, cu lansari scurte? Veti intampina dificultati in lansare, batul il ve-ti simti prea rigid, ... rezultatele pescuitului vor fi sarace, iar pescuitul in sine v-a fi obositor. Efectivitatea unui asemena pescuit este incomparabila cu cea executata cu un bat mai scurt, clasa mai mica, actiune medie progresiva, ce va v-a da posbilitatea de a simti o armonie a echipamentului cu pestele urmarit. Satisfactii mult mai mari cand cu o prezentare adecvata reusiti sa pacaliti un peste ce-si dezvaluie prezenta prin a muscarii la suprafata, sau atacand un banc de pesti marunti.
Printre mecanicii batrani pe care i-am cunoscut la inceputruile mele in meserie, circula o zicala des folosit pentru a exemplifica ucenicilor importanta alegerii corecte a sculelor folosite: "scula potrivita la locul potrivit si mecanica este o arta". Este valabil si la pescuitul cu musca artificiala.
Echipamentul potrivit la pescuitul ales si totul devine o incantare. Executia lansarii devine simpla, pestele nu se sperie si ataca musca artificiala, iar placerea de a pescuii si cauta noi "obiecte" de pacalit, devine isterica.
Fir intins si nu uitati sa returnati marea parte a capturilor, daca mai vreti sa prindeti si exemplare mai marisoare. Faceti o poza si eliberati capturile record. Acestea au calitati genetice excelente daca au ajuns la o asemnea greutate si acestea sunt foarte importante pentru baza piscicola a apei respective.
Pescuiti de dragul pescuitul si nu de dragul "bucatii" din farfurie.
Dar bine inteles ca din cand in cand o bucata de peste pe meniu nu strica. Este chiar foarte sanatoasa si alternativa de a da drumul tuturor pestilor nu poate fi motivata logic (cel putin in viziunea mea). Este un bazin piscicol in pericol de fi epuizat? Pescuitul sportiv trebuie interzis pana la recuperarea fondului piscicol.
Metoda de pescuit in sine, nu este mult mai complicata decat pescuitul la pluta. Batul si firul sunt putin mai pretentios de ales (necesita niste cunostinte practice prealabile), alegerea mustelor necesita mult mai multe cunostinte teoretice si practice de biologie, iar lansarea necesita o indemanare ce este la un nivel mediu si accesibila ori cui. Un echipament corect ales vizavii de pestele urmarit si cu cateva ore de antrenament al lansarii de baza puteti trece la pescuitul propriuzis. Asta nu inseamna ca ve-ti prinde si peste. Prinsul depinde de restul conostinteleor pe care le aveti despre pestii propusi de a fi capturati. Cu ce se hranesc, unde ii gasiti, cand sunt activi ...etc.
Batul si firul special de pescuit la musca artificiala trebuie sa fie intr-un balans perfect pentru a usura executia lansarii. Un fir prea usor v-a fi greu de lansat, unul mai greu v-a fi greu de manevrat iar batul il veti simti ca o nuia subtire, ce se indoaie in toate directiile si asupra caruia nu aveti nici un control.
Din acest motiv sa creat au un sistem de clasificare. Este un sistem standardizat si este cunoscut sub numele de sistemul AFTM (American Fishing Tackle Manufacturer Association). Cat este el de corect si de folositor este un subiect aparte si nu are rost sa va incarcati memoria cu detalii de la bun inceput. Este un standard acceptat de toti producatorii de echipament de pescuit la musca artificiala si acest lucru este suficient sa-l stiti pentru inceput.
Elasticitatea batului, grosimea blankului si lungimea lui sunt diferite si pentru a lansa montura fir plutitor, forfag, musca artificiala, este nevoie ca ea sa aibe o greutate bine determinata.
Gradarea clasificarii este intre 2-12.
Atat betele cat si firele au notate carui clase ii apartin si deci este usor de a fii imperecheate. Cel putin asta a fost intentia. Ca in realitate este cu totul altfel nu este vina standardului ci a pescarilor.
In functie de conditiile de vegetatie din jurul paraului, raului si lacului, a lungimii la care trebuie lansata musca artificiala, a conditiilor meteorologice, se v-a face alegerea clasei de pescuit. Dar ea trebuie sa fie si in corelatie cu pestele urmarit. Cu cat pestele este mai mare, clasa trebuie sa fie si ea mai mare. Exista insa exceptii si este foarte greu de a stabilii reguli general valabile. In utlima instanta depinde si de filozofia de pescuit a pescarului.
Dar in general pe un parau si rauri mai inguste cu debit de apa mijlociu, peste pana la 1-2 kg, muste mici, v-a necesita un bat in clasa 2-4.
Rauri mai mari, lac, peste 2 +, muste relativ mari, - bete in clasa 5-7.
Pentru pestii ce pot atinge greutati ce depasesc 10 kg, mustele pot fi si ele "enorme" (de la 10-15 cm in sus) si deci batul si firul trebuie sa fie capabile de a lansa aceste muste. Aici clasa potrivita v-a fi intre 8-12 si lungimile sunt in jur de 10’ iar la betele de doua maini (exista si din acestea) lungimea lor incepe in jur de 11’ pana la 16’ in mod normal, dar exista si constructii speciale ce trec de aceasta lungime.
Atentie! Aceasta incercare de ordonare nu este o clasificare general valabila. Intentia mea este doar de a da un exemplu si o indicatie incepatorului ce in acest fel v-a putea sa-si sistematizeze alegerea.
Firul de pescuit la musca artificiala.
Acest detaliu din echipamentul necesar pescuitului la musca artificiala creeaza astazi discutiile cele mai inversunate cand este vorba de a recomanda ce fel de fir sa fie folosit de incepatori. Exista zeci de modele si din aceasta cauza si alegerea lor este mai mult o preferinta individuala decat o regula.
Se fac tot feul de tabele si firele sunt clasificate in grupe care sunt mai mult sau mai putin logice.
Eu personal ma folosesc de un sistem propriu in care am urmatoarea clasificare:
1. Level – L (grosime constanta)
2. Double taper – DT (conice la ambele capete)
3. Weight forward – WF (cu greutatea proprie concentrata in unul din capete)
Firele din prima si a doua categorie nu necesita o explicatie mai amanuntita. Dar in cadrul grupei firelor WF exista astazi o serie de grupe secundare ce creeaza confunzii si printre pescarii cu vechime. Dupa felul lor de constructie existe zeci de modele care de fapt se deosebesc doar prin lungime, grosime si materialul din care sunt construite. Dar atentie si la acest subiect! Eu ma folosesc personal de aceasta clasificare si nu incerc aici sa dau o definitie, sau sa introduc o regula. Incerc doar sa sistematizez si sa simplific conceptul, pentru ca incepatorul sa-si faca o idee despre ce exista si cam cum trebuie sa incerce singur sa-si sistematizeze cantitatea mare de informatii.
Un fir WF este compus dintr-o parte activa "head" (cap in engleza) si o parte pasiva "runing line" (fir de fuga – componenta pasiva ce nu participa la lansarea propriuzisa a firului). In partea activa (head) este concentrata majoritatea greutatii firului. Aceasta are o parte conica mai lunga sau mai scurta la capatul din spre musca artificiala. La partea dinspre runing line poate fi conic si cuplat direct la acesta din fabricatie. Lungimea parti active poate fi intre cativa metri pana la peste 20 de metri. (Long belly – corp lung) Conicitatea, partea activa (care in acest caz este o bucata de fir L – level) si cea pasiva pot exista si separat. In acest caz ele pot fi numite: - tippet, shooting head, running line. Pentru a le folosii ele se vor cupla unul de celalt cu bucle, ce pot exista din fabricatie, se vor construii din firul propriuzis, sau existand separat pentru a fi atasate pe capete.
Firele de pescuit la musca artificiala sunt plutitoare si scufundatoare. Acestea din urma au diferite grade de scufundare ce in general sunt date de un coeficient de scufundare in lungime pe secunda. (unitatile de masura folosite variaza in functie de fabricant si de piata de desfacere) Dar si firele plutitoare se pot clasifica in mare in doua categorii. Cele care plutesc pe suprafata apei si cele care plutesc in suprafata apei.
Controversa DT contra WF
Firele WF sunt discreditate de unii autori de articole in materie. Acestia sustin ca doar cu firle DT se pot face prezentari de mare finete. Eu nu ii critic, doar constat ca nu sunt informati suficient despre existenta unor fire moderne din categoria WF ce sunt special concepute pentru prezentari de mare finete, necesare cate o data la pescuitul mustelor artificiale uscate. Aceste fire au o conicitate lunga in jur de 10-17’ si pot fi construite dintr-un material cu o densitate redusa ce le face perfecte pentru prezentari de mare finete.
Avantajul firelor Wf este ca ele ofera posibilitati de a fi croite special pentru un anumit gen de pescuit, dar in acelasi timp mentinand o calitate ce le face mult mai usor de manuit decat DT-urile, de marea majoritate a pescarilor amatori.
Tinand cont si de evolutia tehnologiilor de constructie a betelor moderne, ce marea lor majoritate se plaseaza intre categoriile celor moderat progresive si actiune de varf, firele WF sunt mult mai indicate pentru lansari de lungimi ce variaza intre 5 si 15 m decat firele DT. Ele bine inteles ca pot fi folosite si la lansari lungi dincolo de 25 de metri.
Forfagurile si tipeturile
Exista si aici o multitudine de teori si formule de calcul a lungimii forfagurilor ce pot fi construite din fire de nylon de fiecare pescar. Exista insa si cele conice facute de fabricantii de fire. Am sa incerc sa le sistematizez si sa va dau interpretarea mea vizavi de alegerea si folosirea lor.
Forfacul - il numesc eu ultimii decimetri de fir de nylon transparen cu care leg musca artificiala.
Tipet - este o portiune de fir de nylon transparent care face tranzactia de la firul opac sau translucid folosit in lansarea din pescuitul la musca artificiala si forfac. Acest tipet poate avea mai multe roluri de indeplinit. In timpul lansarii este ca un gen de carma a firului propriuzis. Pe apa trebuei sa poarte musca artificiala departe de firul de pma pentru a nu speria pestii. Lungimea lui nu are nimic de a face cu specia de peste urmarita ci in cel mai bun caz, cu adancimea la care acesta se afla.
Acum ca ve-ti folosii un tipet conic gata facut, unul impletit, opac, translucid, scufundator, plutitor ... etc, tineti cont de felul in care acesta patrunde in campul vizual al pesteleui si felul in care poate el fi interpretat de acesta.
Forfagul sa-l potriviti vizavii de dimensiunea mustei si de pestele pe care urmariti sa-l prindeti. Daca tot intetionati sa-i dati drumul, puneti un forfac cu ceva mai gros decat normal, pentru a putea aduce pestele la mal cat ami repede. Nu prindeti din cauza grosimii mai mari a forfacului ... mai bine. Decat sa prindeti si sa dati drumul, dar pestele sa nu supravietuiasca, mai bine sa nu prindeti dar sa aveti atacuri. Doar sunteti pescari sportivi si nu pescuiti doar pentru traista.
Betele
Acestea sunt impartite in clasele AFTM. Actiunea lor (elesticitatea batului) poate si ea sa difere de la o actiune parabolica la una de varf. Materialele din constructie variaza de la fabricat la fabricat. Noile tehnologii de construire a acestora permite azi o combinare a unor materiale diferite, ceea ce da posibilitatea obtinerii unor calitati cautate la un anumit gen de pescuit. Tot la fel ca si la firele WF se urmareste o specializare a fiecarui blank. De aici si variatia regimului de preturi, lungimi, grosimi ...etc. Cu cat se urmareste incorporarea unei diversitati a calitatilor, (de ex. in capacitatea betelor de a lansa mai multe categorii de fire si practica o varietate de lansari) cu atat si pretul o ia razna. Nu uitati ca aceste blankuri sunt construite tot de oameni si ei nu sunt identici. Au diferite filozofii de a pesscui musca artificiala.
Care este cel mai bun bat? Este o intrebare la care eu nu pot raspunde la modul general, sau fara sa fiu subiectiv. Este o chestiune de preferinta individuala, dar in majoritatea cazurilor ar trebuii sa fie o alegere in functie de metoda de pescuit (de pe mal, din apa, din barca, pe rau, pe lac, pe coasta marilor si oceanelor ...etc), a pestilor ce vor fi pescuiti, a mustelor artificiale folosite. Asta doar sa dau cateva criterii ce trebuiesc urmarite la alegerea betelor. Batul perfect si de folosire universala nu au fost inca construit. Trebuie sa acceptam ca batul achizitionat nu este universal.
De ex.: exista fire scufundatoare ce au o densitate mult mai mare decat cele plutitoare. Frecarea cu apa v-a fi mult mai mare. Pentru a le scoate (a le ridica) din apa si a efectua o noua lansare, eu personal prefer un bat mai energic si mai lung, cu actiune de varf ce v-a suporta mult mai usor forta mai mare aplicata firului si daca se poate de doua maini pentru clasele ce depasesc #8, pentru a fii manevrat. El v-a fi mai eficient in viziunea mea. Adica timpul necesar unei noi lansari v-a fi mai scurt, daca il comparam cu un bat cu o actiune parabolica (moale). Cate o data simt nevoia ca ritmul de pescuit sa fie ceva mai intens, in cautarea pestelui. Dar si acest lucru este o chestiuen de preferinta individuala si in general eu consider ca este mult mai comod. Dar cum spuneam, acest lucru este o parere strict personala ce nu trebuie interpretata ca o regula in alegerea facuta.
Mulinetele
Mulinetele au rolul de a pastra excesul de fir in timpul pescuitului si in cazul unor driluri mai intesive ne ajuta la recuperarea firului tras de catre pesti naravasi. La pesti de greutate mare si de o putere ce trebuie luata in consideratie, o frana este binevenita in lupta cu acestia. Dar nu este o necesitate. Frana are mai mult un rol de a impiedica incalcirea firului datorat inertiei de rotatie a rolei mulinetei.
Ce sa va achizitionati?
Sfatul meu celor ce doresc sa se initieze in tainele pescuitului la musca artificiala, cuprinde mai multe detalii si poate fi in felul urmatorul:
Alegeti echipamentul dupa dimensiuea si greutatea medie a pestilor pe care urmariti sai prindeti. Veti avea un pescuit mult mai interesant si pasionant. De ex.:
- patrav de parau, lipan, clean, ..etc – clasa 2-4.
- pastrav de lac, lipan mai mare cu muste puternic lestate sau mai mari, ... etc – clasa 5-6
- stiuca, salau, avat ...etc – clasa 7-8
Un fir WF cu o lungime a partii active in functie de largimea apei pe care veti pescuii mai des, v-a fi o solutie mult mai buna decat un fir DT. Pe un parau de munte unde lansarile vor fi intre 2-3 m si pana la 5-10 m, partea activa sa fie si ea cat mai scurta posibil. Lungimea batului in acest caz sa fie si ea cuprinsa intre 7-8 fot (picioare). Clasa, tinand seama de mustele mici cu care se pescuiesc in aceste ape, poate fi #2-3.
La pescuitul stiucii, pastravilor de lac, avatului, eu personal ma folosesc de parti active (shooting head) ce variaza intre 7-9 m, atat plutitoare cat si scufundatoare. Acestea le cuplez intr-un sistem cu bucle ce v-a forma un sistem WF de fir. Avantajul este ca pot schimba un fir plutitor cu unul scufundator in cateva minute. Stiuca se da la fund cate o data si nu catadicseste sa urmareasca o musca ce apare la o distanta apreciabila, cate o data. In acest caz incerc sa ma apropi de ea cu musca, exact ca si cu un vobler scufundator.
Un lucru important la inceput este sa va hotarati la un gen de pescuit si la o clasa de echipament potrivita pestilor la care aveti acces in imediata apropiere a zonei in care locuiti. (clenii sunt un ex. bun, ei existand in majoritatea apelor curgatoare si o parte din cele statatoare – baraje de acumulare; sau bibanii care si ei au o raspandire generala) Astfel veti putea pescuii des, pescuitul in sine v-a fi interesant si pasionant, iar conostintele teoretice le veti putea aplica in practica.
Alegeti un compromis, de ex. o clasa prea mare a echipamentului, 6-7 si veti pescuii doar la clean sau pastrav de parau, cu lansari scurte? Veti intampina dificultati in lansare, batul il ve-ti simti prea rigid, ... rezultatele pescuitului vor fi sarace, iar pescuitul in sine v-a fi obositor. Efectivitatea unui asemena pescuit este incomparabila cu cea executata cu un bat mai scurt, clasa mai mica, actiune medie progresiva, ce va v-a da posbilitatea de a simti o armonie a echipamentului cu pestele urmarit. Satisfactii mult mai mari cand cu o prezentare adecvata reusiti sa pacaliti un peste ce-si dezvaluie prezenta prin a muscarii la suprafata, sau atacand un banc de pesti marunti.
Printre mecanicii batrani pe care i-am cunoscut la inceputruile mele in meserie, circula o zicala des folosit pentru a exemplifica ucenicilor importanta alegerii corecte a sculelor folosite: "scula potrivita la locul potrivit si mecanica este o arta". Este valabil si la pescuitul cu musca artificiala.
Echipamentul potrivit la pescuitul ales si totul devine o incantare. Executia lansarii devine simpla, pestele nu se sperie si ataca musca artificiala, iar placerea de a pescuii si cauta noi "obiecte" de pacalit, devine isterica.
Fir intins si nu uitati sa returnati marea parte a capturilor, daca mai vreti sa prindeti si exemplare mai marisoare. Faceti o poza si eliberati capturile record. Acestea au calitati genetice excelente daca au ajuns la o asemnea greutate si acestea sunt foarte importante pentru baza piscicola a apei respective.
Pescuiti de dragul pescuitul si nu de dragul "bucatii" din farfurie.
Dar bine inteles ca din cand in cand o bucata de peste pe meniu nu strica. Este chiar foarte sanatoasa si alternativa de a da drumul tuturor pestilor nu poate fi motivata logic (cel putin in viziunea mea). Este un bazin piscicol in pericol de fi epuizat? Pescuitul sportiv trebuie interzis pana la recuperarea fondului piscicol.
Pescuitul la rapitor cu pestisori vii
Este de departe cea mai respandita metoda de pescuit la rapitori, datorita
costurilor reduse si a usurintei de folosire. Principiul este cat se poate de
simplu : rapitorii se hranesc cu pestisori vii? Atunci sa le oferim astfel de
pestisori, garnisiti bineinteles cu carligele corespunzatoare. Metoda da
rezultate atat pt incepatorii aflati la primele capturi, cat si pentru pescarii
'cu pretentii', aflati in cautarea capturilor capitale. Singura conditie este
de a adapta montajul si a pestisorul momeala cu talia pestilor cautati.
Speciile pe care le vizeaza de aceasta metoda sunt stiuca, salaul, bibanul si
somnul.
2.Este una dintre cele mai bune metode de a prinde pesti mari. Dovada stau capturile prezentate in revistele de pescuit.
2.Cei ce pescuiesc cu momeli artificiale for obiecta dificultatea gasirii si pastrarii pestisorilor momeala.
Exista o multitudine de montaje, fiecare pescar adaptand unul deja existent la preferintele sale, dar in pricipiu exista doua montaje de baza, care se pot combina : intre ape, la pluta si Pater Noster. Primul este supus actiunii curentului de apa, vantului si tractiunii pestisorului momeala, in timp ce al doilea va ramane exact in locul lansarii. In functie de conditile de pescuit, fiecare are avantajele si dezavantajele sale.
Montajul intre ape este cel mai simplu si raspandit. Se compune dintr-o
pluta fixa sau culisanta, cu o portanta intre 3 - 20 grame, suficienta cat sa
impiedice pestisorul momeala sa o scufunde, dintr-un plumb si un carlig
(simplu, dublu sau triplu). Struna este de regula atasata de linie printr-un
vartej, pentru ca evolutia pestisorului momeala sa nu rasuceasca firul. La
pescuitul stiucii, salaului si somnului mare struna va fi metalica, preferabil
cat mai flexibila pentru ca evolutia pestisorului sa fie cat mai naturala.
Caraselul este una dintre cele mai bune momeli (e foarte rezistent in
carlig), tiparul (la pescuitul somnului), babusca, rosioara.
Pestisorii fie ii cumparam din piata (in orasele mari), fie ii prindem din
timpul verii, cand acestia abunda, si ii tinem acasa intr-un acvariu, bidon de
plastic si ii folosim la nevoie, fie ii pescuim cu o napatca mica de 1x1 metri,
chiar pe locul de pescuit. Pentru a-i pastra mai mult timp trebuie sa le
asiguram conditii optime de lumina (nu-i tineti in beci fara lumina),
temperatura (10-20 grade Celsius), oxigen (folositi un aerator de acvariu) si
hrana.
In cazul in care pescuim cu o montura intre ape, din cand in cand vom mai misca momela din loc, pentru a 'acoperi' o suprafata mai mare de apa.
Muscatura este de obicei sesizata printr-o scufundare a plutei urmata de tragerea firului. Pluta de poate si culca, daca rapitorul porneste spre suprafata. Fiti gata sa-i dati fir, pentru a nu simti o rezistenta anormala din partea pestisorului momeala. Inteparea trebuie facuta atunci cand considerati ca rapitorul are in gura carligele din momeala. Aceasta durata este extrem de variabila, chiar pentru aceeasi specie. Mai bine il lasati mai mult decat mai putin, pana cand veti sti s apreciati corect momentul inteparii.
2.Mulineta nu are o asa de mare importanta ca in cazul altor tehnici. Alegeti mai degraba una mai mare decat una mica, cu 1-3 rulmenti. Ar trebui sa poata inmagazina 150 metri de 0.3. Atentie la reglarea franei.
3.Nylon-ul poate fi obisnuit, dar unul fluorescent va va ajuta sa vedeti ‚plecarile’ mai bine. 0.26 e un diametru bun, 0.24 pentru un pescuit la distanta mai mare, 0.30 daca pescuiti in locuri cu agatari frecvente. Pentru capturile capitale, diametrul va fi crescut corespunzator.
4.Strune metalice flexibile, de un diametru corelat cu marimea pestilor vizati, pentru stiuca si exemplare mai mari de salau si somn.
5.Gama de plute cu portanta de la 5 la 20 grame.
6.Plumbi intr-o gama de la 1 la 10 grame pentru echilibrarea plutei, precum si plumbi cu ochet de 20 - 40 grame pentru monturile Pater Noster.
7.Vartejuri cu agrafe.
Avantaje:
1.Este simplu de folosit, chiar daca subtilitatile nu lipsesc, ca de altfel la orice metoda. O data montura lansata in apa, nu mai ramane decat sa fie supravegheata. Nu e metoda cea mai eficace de pescuit cu pestisor, dar pentru un pescar debutant este un inceput.2.Este una dintre cele mai bune metode de a prinde pesti mari. Dovada stau capturile prezentate in revistele de pescuit.
Dezavantaje:
1.In ceea ce priveste insa numarul de pesti prinsi, metoda este mai putin buna, cedand teren in favoarea metodelor active, de cautare a rapitorilor in locurile unde banuim ca se ascund.2.Cei ce pescuiesc cu momeli artificiale for obiecta dificultatea gasirii si pastrarii pestisorilor momeala.
Montajele de baza
Exista o multitudine de montaje, fiecare pescar adaptand unul deja existent la preferintele sale, dar in pricipiu exista doua montaje de baza, care se pot combina : intre ape, la pluta si Pater Noster. Primul este supus actiunii curentului de apa, vantului si tractiunii pestisorului momeala, in timp ce al doilea va ramane exact in locul lansarii. In functie de conditile de pescuit, fiecare are avantajele si dezavantajele sale.
Montajul Pater Noster
In functie de pozitia plumbului fata de pestisorul momeala, exista doua variante ale monturii Pater Noster : cu plumbul pe fundul apei si pestisorul deasupra, sau cu pestisorul legat dupa plumbul care va fi culisant. (aici doua poze cu cele doua cazuri) In cel de-al doilea caz vom folosi un pestisor care innoata de preferinta la suprafata (oblete, carasel), pentru a nu se infunda in mal, caz in care montura devine ineficienta.Pestisorii momeala
In principiu orice specie de peste poate servi ca momeala daca este suficient de rezistenta in carlig. De asemenea, trebuie respectate limitele minime stabilite prin lege pentru fiecare specie in parte.
Modul de intepare a pestisorului este prezentat in
imaginile urmatoare. Alegerea depinde de tipul pestisorului, de marimea
acestuia, stilul de pescuit. Important este ca acul sa fie foarte bine ascutit.
Cand il intepati de spate, aveti grija sa nu-i atingeti sira spinarii. Tineti
minte ca un rapitor incepe sa inghita prada de la cap. Acesta este motivul
pentru care va recomand prima varianta de intepare.
Cum pescuim?
Lansarea montajului in locul vizat se face cu grija pentru ca pestisorul sa nu se deterioreze sau sa zboare din carlig. Este de preferat lansarea pe sub mana. In cazul in care panta pe care o face firul este suficient de mare, putem lansa fara momeala, dupa care intindem firul, prindem pestisorul de fir prin intermediul unei agrafe si il lasam sa coboare pe fir in apa, pana la adancimea reglata in prealabil cu un stopper. Asezarea lansetei in suport se va face dupa ce ne-am asigurat ca frana mulinetei este bine reglata.In cazul in care pescuim cu o montura intre ape, din cand in cand vom mai misca momela din loc, pentru a 'acoperi' o suprafata mai mare de apa.
Muscatura este de obicei sesizata printr-o scufundare a plutei urmata de tragerea firului. Pluta de poate si culca, daca rapitorul porneste spre suprafata. Fiti gata sa-i dati fir, pentru a nu simti o rezistenta anormala din partea pestisorului momeala. Inteparea trebuie facuta atunci cand considerati ca rapitorul are in gura carligele din momeala. Aceasta durata este extrem de variabila, chiar pentru aceeasi specie. Mai bine il lasati mai mult decat mai putin, pana cand veti sti s apreciati corect momentul inteparii.
Echipamentul necesar
1.Lanseta intre 3-4 metri, cu o actiune telebolica. Puterea ei va fi corelata cu talia pestilor urmariti. Pentru distante mai mici se poate folosi si o undita de 4-6 metri.2.Mulineta nu are o asa de mare importanta ca in cazul altor tehnici. Alegeti mai degraba una mai mare decat una mica, cu 1-3 rulmenti. Ar trebui sa poata inmagazina 150 metri de 0.3. Atentie la reglarea franei.
3.Nylon-ul poate fi obisnuit, dar unul fluorescent va va ajuta sa vedeti ‚plecarile’ mai bine. 0.26 e un diametru bun, 0.24 pentru un pescuit la distanta mai mare, 0.30 daca pescuiti in locuri cu agatari frecvente. Pentru capturile capitale, diametrul va fi crescut corespunzator.
4.Strune metalice flexibile, de un diametru corelat cu marimea pestilor vizati, pentru stiuca si exemplare mai mari de salau si somn.
5.Gama de plute cu portanta de la 5 la 20 grame.
6.Plumbi intr-o gama de la 1 la 10 grame pentru echilibrarea plutei, precum si plumbi cu ochet de 20 - 40 grame pentru monturile Pater Noster.
7.Vartejuri cu agrafe.
Pescuitul stationar al pestilor mari
Se stie ca pestii pasnici mari se prind aproape
exclusiv cu lanseta, cu plumb greu sau momitor incarcat cu nada, pe fundul
apei. Partide deosebit de atractive se pot face insa si la pluta, daca
respectam cateva reguli de baza. Oricum, trebuie sa recunoastem ca pescuitul la
pluta este mult mai spectaculos decat cel cu lanseta, in mare parte datorita
faptului ca pescarul va sesiza toate fazele muscaturii din miscarile pe care le
descrie pluta. Urmarirea atenta a plutei necesita cu siguranta un efort cu mult
mai mare decat asteptarea ca clopotelul de la lanseta de fund sa sune,
semnalizand o eventuala muscatura. Insa tocmai acest lucru face pescuitul la
pluta pasionant. Pestii pasnici mari stau de obicei la o distanta apreciabila
de mal, deci putem exclude din start pescuitul lor cu vergi fixe de 4, 5 metri.
Metodele de pescuit cele mai eficiente sunt: pescuitul cu varga rubesiana(ce
atinge lungimi considerabile, de 14 metri sau chiar mai mult), si pescuitul in
stil sheffield (folosindu-se o lanseta de calitate in jur de 4 metri lungime).
Pescuitul la rubesiana este foarte eficace la pestii pasnici mari, acesta fiind
de fapt scopul pe care il urmaresc fabricantii de vergi rubesiene. Elasticul
interior al rubesienei sustine greutati diferite, in cazul pestilor cu adevarat
mari folosindu-se doua sau chiar trei elastice impletite. Principalul avantaj
al acestui stil de pescuit consta in aceea ca montura este lansata cu precizie
maxima in aceeasi zona, nadita abundent in prealabil. Distanta de pescuit este
practic egala cu lungimea vergii, ceeea ce uneori este insuficient pentru a
ajunge la locurile mai adanci, preferate de pestii mari. Pescuitul la sheffield
are cateva puncte forte care uneori il fac mai eficient decat pescuitul la
rubesiana. In primul rand, acest stil de pescuit permite lansari foarte lungi
de pe mal, uneori la 30 metri. In lacurile mari si adanci, pestii respectabili
ezita adesea sa se apropie prea mult de mal, si dintre stilurile de pescuit la
pluta numai sheffield-ul permite lansarea momelii acolo unde circula pestii
mari. Un alt avantaj este acela ca, vara sau toamna tarziu, o zi de pescuit la
rubesiana poate fi foarte obositoare, fie din cauza temperaturii si necesitatii
pescarului de a sta nemiscat, fie din cauza vantului. Confortul este absolut
pentru pescarul de sheffield, iar pe de alta parte, in lacurile de baraj,
adesea bogate in exemplare mari, numai pluta culisanta care se foloseste in
stilul sheffield va face capturile posibile. Pentru a mentine momeala pe fundul
apei, si in acelasi timp pentru a nu afecta sensibilitatea liniei de pescuit,
este necesara o struna de cel putin 30 centimetri. In cazul pescuitului la
sheffield, este neaparat necesara folosirea unei plute cu corpul ingrosat si
antena lunga, care este foarte putin influentata de valuri. In afara grupului
de plumbi principali, este recomandabil sa existe si plumbi intermediari, care
sa poata fi eventual coborati langa ultimul plumb dinspre carlig, daca acesta
nu este suficient pentru a imobiliza struna pe fund (pentru ca aici isi cauta
hrana crapul, platica, babusca mare, linul). Exemplarele mari de pesti pasnici
fiind foarte banuitoare si precaute, nici o miscare a liniei nu trebuie sa le
trezeasca neincredere fata de momeala. Astfel, un comportament prea putin
natural al momelii, de pilda miscarea acesteia pe fundul apei, starnind
norisori de mal, nu are decat darul de a speria pestii. In afara unor cazuri
speciale, legate de cautarea unor strate de apa cu temperaturi ideale sau
datorita unei nadiri abundente de suprafata, pestii pasnici mari se hranesc pe
fundul apei, cautand in mal diverse larve. De aici necesitatea lasarii strunei
pe fundul apei. Imobilitatea perfecta a liniei, mai ales in conditii de vant
puternic sau curenti de fund rapizi, este mai mult decit necesara. Pentru
aceasta este necesara stationarea pe fund a mai multor plumbi. Nadirea
abundenta inaintea partidei de pescuit este poate cel mai important factor de
care trebuie tinut cont in abordarea unei partide de pescuit la pestii mari. Cu
cit granulatia nadei este mai mare, cu atat aceasta va interesa pesti mai mari
(lucru verificat stiintific, si datorat taliei gurii); totodata, o particula
mare are un aport de energie mare, in consecinta ea va starni interesul
pestilor mari. Selectarea particulelor mari de nada se face cu ajutorul unei
site fine, care suprima particulele mici, inutile in cazul de fata.
Un amestec bogat in lipide, proteine si glucide
va fi mereu apreciat de exemplarele mari. De aceea toate fainurile grase, ca cea
de arahide, sau zahazoase sunt foarte eficace. Adaugarea de turta de
floarea-soarelui, de soia poate da rezultate foarte bune. Daca efectul de
plutire a nadei poate in unele cazuri sa atraga si mai multi pesti in locul
nadit, in cazul babustii efectul este invers, deoarece aceasta nu agreeaza
compania pestilor mici, care o pot deranja. Deci, la babusca se foloseste o
nada mai inchisa la culoare. Nadirea se face in functie de tipul apei. Pestilor
mari, mai ales in lac, nu le place sa fie deranjati odata instalati la nada, si
o singura bila de nada aruncata in cursul pescuitului ii poate pune definitiv
pe fuga. De aceea este de preferat o nadire masiva la inceput (10, pana la 15
bile mari) si apoi pescuit fara nadire. O alternativa in cazul cand, dupa o anumita
perioada, pestii totusi nu mai trag, este nadirea exclusiv cu viermusi, cu
ajutorul unei prastii. In acest mod, perturbarea pestilor este minima. Pe de
alta parte, pe rau, este imperios necesar uneori ca dupa fiecare “curgere “ a
carligului cu momeala sa aruncam o mana de nada, mai ales in cazul pescuitului
la platica. Tot pe rau, pescuind la babusca, pentru a selectiona exemplarele
cele mai mari, ideal este sa facem o nadire cu o nada usoara, de suprafata, in
care inglobam casteri (pupe de viermusi). Nada usoara va fi purtata de curent
spre aval, antrenand babustile mici mult in josul raului, pe cind casterii vor
cobori rapid spre fundul raului, atragand in amonte babustile mari. Culoarea
nadei are o importanta primordiala, mai ales in ceea ce priveste pestii
rapitori. Culorile deschise, intense permit selectionarea celor mai mari pesti.
Colorarea unei zone a fundului apei in galben sau alta culoare deschisa,
puternica face pestisorii mult mai vizibili pradatorilor pe acest fond deschis,
si de aceea indivizii de talie mai mica se aventureaza aici mai rar decat cei
mari. Trebuie recunoscuta eficacitatea aditivilor, fie ei lichizi (tip Aromix)
sau praf. Intre acestia, vanilia ramane unul dintre cei mai folositi si mai
eficace. Ideea de baza este ca, indiferent de aditiv, faptul ca acesta este
dulce determina nada sa fie foarte apreciata de pestii mari, tot timpul
sensibili la aportul energetic a ceea ce ingera. La un apetit mare…momeli mari!
Nu ezitati sa propuneti pestilor mari momeli voluminoase, de exemplu un cocolos
de pasta, un buchet de viermusi. Unele momeli sunt parca special adaptate
pescuitului pestilor mari, cum este cazul ramelor, graului sau porumbului. In
plus, se poate incerca combinarea unor momeli de culori diferite, de exemplu
vierme si rima, care in acelasi timp ofera un contrast ce atrage pestii mari.
Cind pestele trage, este de preferat sa ii dam ragaz sa inghita momeala decat
sa intepam prea repede, riscand un rateu.
Pormubul
Porumbul cu bob obisniut. Prepararea se face in doua etape: inmuiere si fierbere.
- minimum 24 de ore, dar recomandat 36..48 de ore,
trebuie lasat intr-un vas cu apa pentru absorbire de lichid.
- la inceputul procesului de inmuiere se poate
adauga o aroma (fructe, vanilie, frisca, unt, etc) in cantitate de 10ml la 1 Kg
de boabe uscate
- dupa o inmuiere suficienta se fierbe cel putin o
juma’ de ora (de preferat sa fiarba pana cand boabele se sparg; atunci sunt cel
mai predispuse la fermentare)
- dupa fierbere se varsa impreuna cu apa intr-un
recipient cu inchidere ermetica, unde se va raci si va continua sa traga apa;
cu cat absoarbe mai multa apa cu atat este mai bun.
Alt
mod de prefarare este prin fierbere intr-un vas sub presiune. Avantajul este
reducerea timpului de inmuiere la 15 ore si a perioadei de fierbere la 20 de
minute. Acesta se poate pune la fermentat intr-o galeata cu capac ermetic si
expus la soare.
Inmuierea
poate produce incoltirea porumbului ceea ce-l face probabul mai atragator decat
cel fiert (amidonul se transforma in zahar pe masura ce boabele germineaza).
Chiar si dupa incoltire, porumbu se poate fierbe intr-un vas sub presiune sau
obijnuit, timp de 30 de minute.
Porumbul de floricele. Este mai
recomandat decat cel cu bob normal deoarece miroasul mult mai atragator.
Prepararea se face ca si in cazul porumbului cu bob mare, numai ca nu se
adauga arome Se poate adauga numai indulcitor in faza de inmuiere, avand
rolul de a imbunatati gustul natural al porumbului.
Fulgii de porumb. Prepararea lor este
mult mai rapida, dar nu sunt lafel de eficace ca si boabele.
- se pun intr-o galeata si se adauga apa; se lasa
cam 12..24 de ore.
- fulgii se vor inmuia si vor elibera in apa o
substanta laptoasa, vascoasa.
- se poate grabi procesul prin adaugare de apa
calda. Dupa racire sunt gata de folosit.
Sunt
foarte buni in pasturi folosite ca nada. Pentru a spori atractia pasturii se
poate adauga un lichid nutritiv (a se adauga 50 ml de „Multimino-PPC si 2
conserve de lapte condensat la o galeata de 5 Kg de mixtura; a se lasa mixtura
sa absoarba ingredientele peste noapte; pentru intarire se poate adauga mixtura
uscata).
Pasta
din fulgi de porumb: Se folosesc proportii egale de fulgi, ovaz, canepa sparta
si pelete. Se pregatesc separat primele 3 ingrediente iar peletele se adauga
chiar inainte de utilizarea pasturii.
Reteta pentru halva
MATERII PRIME :
400 gr. seminte de floarea soarelui(prajite, cu coaja cu tot);
400 gr. seminte de floarea soarelui(prajite, cu coaja cu tot);
400 gr. faina de grau;
400 gr. zahar;
200 ml lapte;
100 mil ulei.
METODA:
Se trec semintele cu coaja cu tot prin masina de tocat.
Se trec semintele cu coaja cu tot prin masina de tocat.
Faina se caleste intr-un vas
uscat pana cand se ingalbeneste la culoare.
Se amesteca faina cu
semintele tocate si compozitia obtinuta se mai da o data prin masina de tocat.
Se amesteca apoi cu zaharul
si cu laptele fierbinte.
Se adauga si uleiul incins
si se amesteca repede totul ca sa se omogenizeze compozitia.
Compozitia astfel obtinuta se pune la racit in forme.
La aceasta compozitie se mai pot adauga, dupa gust: alune, migdale, fistic, cacao, nuci, stafide
Reteta este pentru CONSUM UMAN...sunt sigur ca o poti adapta-ca nada/momeala pentru pecuit- asa cum iti doresti, personal n-am incercat sa o realizez.
Parerea mea este sa incerci sa o "experimentezi" cu cantitati mai mici din ingredientele descrise, dat fiind ca reteta nu precizeaza daca faina calita(ingalbenita) se amesteca cu "faina de floarea soarelui" in stare calda sau rece.
Compozitia astfel obtinuta se pune la racit in forme.
La aceasta compozitie se mai pot adauga, dupa gust: alune, migdale, fistic, cacao, nuci, stafide
Reteta este pentru CONSUM UMAN...sunt sigur ca o poti adapta-ca nada/momeala pentru pecuit- asa cum iti doresti, personal n-am incercat sa o realizez.
Parerea mea este sa incerci sa o "experimentezi" cu cantitati mai mici din ingredientele descrise, dat fiind ca reteta nu precizeaza daca faina calita(ingalbenita) se amesteca cu "faina de floarea soarelui" in stare calda sau rece.
Momeala pentru crap
2 parti
faina de malai, o parte faina alba - se amesteca bine si se
pune vanilie sau esenta de
vanilie. Se fierbe la foc mic o
jumatate de ora, dupa care se scurge
bine si se amesteca bine. Daca
mai trebuie se mai pune apa (daca este prea tare), dar cu grija,
si colorant galben.Se formeaza cocoloase de
marimea unui pumn,
care se pun la
racit. Rezultatele
sunt sigure!
·
pentru somn cele mai indicate momeli sunt: tiparul, scoica,
coropisnita, lacusta, rame negre;
· pentru salau momolile sunt: pestisor
viu,
codita de
pestisor si momeli artificiale din silicon sub forma de
pestisor;
·
pentru caras:viermisori;
Diverse
·
daca ne facem singuri plumbul, acesta trebuie tinut 2 ore
in otet;
·
plumbul de fund
trebuie sa aiba circa 50g;
Abonați-vă la:
Postări (Atom)